Podcast Euranet Plus GENERAȚIA Z / by Radio Romania

Dar cât de accesibile sunt pentru toți tinerii oportunitățile pe care UE le oferă? În ce măsură au toți acces la informații pe înțelesul lor, în condițiile în care mulți adolescenți și tineri fac parte din grupuri vulnerabile? Potrivit Institutului Naţional de Statistică, citat în Strategia națională pentru susținerea părinților 2024 – 2030, publicată de Ministerul Educației, „în anul 2021, 41,5% dintre copiii şi tinerii români din grupa de vârstă 0-17 ani se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială, România înregistrând cea mai ridicată rată dintre ţările UE. Cea mai înaltă incidenţă a sărăciei s-a înregistrat, între anii 2018-2021, fiind afectaţi 3 din 10 copii în vârstă de până la 18 ani, iar dintre tinerii cu vârste cuprinse între de 18-24 ani, circa 1 din 4, pragul de sărăcie fiind mult peste nivelul de sărăcie corespunzător adulţilor”.
Am întrebat mai mulți reprezentanți ai Generației Z dacă au auzit despre programele Uniunii Europene pentru tineri și dacă au participat în astfel de programe. Au răspuns tineri din Prahova, Mureș și Sibiu, din urban și rural. Iar despre programele UE pentru tineri și cum pot fi obținute informații a vorbit Andrei Dobre, formator în cadrul Anpcdefp – rețeaua de formatori a Agenției Naționale, care gestionează programele Erasmus+ și Corpul European de Solidaritate în România.
„Cred că o campanie de informare și de promovare ar fi extrem de benefică, astfel informația ar ajunge la mai mulți tineri. De asemenea, cred că putem să informăm și mergând fizic în licee și universități. De curând am mers în mai multe licee din județul Prahova pentru a le povesti tinerilor despre oportunitățile și beneficiile pe care le are Uniunea Europeană pentru tineri. Foarte mulți dintre tineri nu auziseră de programul Erasmus+ și mulți dintre ei nu participaseră niciodată la o activitate finanțată prin programul Erasmus+. Mulți ne-au spus că ei și-ar dori să știe cum pot accesa aceste programe și să ia parte măcar la o activitate finanțată prin intermediul acestor programe. Cred că este important ca tinerii să cunoască toate oportunitățile pe care UE le are pentru tineri și cred că e important ca mai ales tinerii din mediul rural să le cunoască, pentru că, de multe ori, informația ajunge mult mai greu la ei” (Bianca Borcea, 18 ani, comuna Dumbrava, județul Prahova)

Anul 2024 este unul important, este un an al deciziilor pe care le vor lua mulți din tinerii Generației Z, cei care au peste 18 ani. Unii dintre ei vor merge pentru prima data la vot și-și vor desemna reprezentanții la primărie, în consilii, la europarlamentare, la președinția României și parlamentare. În România, de exemplu, potrivit statisticilor, aproape 4,6 milioane de tineri au drept de vot.
Întrebarea este dacă ei se simt reprezentați de politicieni, dacă au un cuvânt de spus în politică, dacă înțeleg cum funcționează instituțiile, cele din țara în care locuiesc sau cele ale Uniunii Europene, dacă se implică în activități civice și ce înseamnă sistemul de guvernare. Potrivit Eurobarometrului European Parliament Youth Survey, publicat în septembrie 2021, 85% dintre tineri discută despre politică atunci când se întâlnesc cu prietenii sau rudele, iar 55% dintre respondenți spun că nu înțeleg prea multe sau nimic despre Uniunea Europeană.
 
„(Tinerii) nu se simt reprezentați de politicieni și de sistemul politic în general și asta o vedem din majoritatea sondajelor. Este un sondaj recent lansat de IRES în care vedem foarte clar că 76% din tinerii din România cu vârste între 18-35 de ani nu au încredere în democrația românească, ceea ce mie mi se pare că e un procent extraordinar. 76% nu au încredere în democrația din România. Am rămas foarte surprins când am văzut acel număr și este un exemplu de eșec al clasei politice românești”. (Vlad Adamescu, co-fondator Politică la Minut)

În acest an, în luna iunie, în toate statele membre ale Uniunii Europene vor avea loc alegeri europarlamentare. Scrutinul se desfășoară pe fondul unor evenimente excepționale, care au afectat în mod direct sau indirect cetățenii europeni în ultimii ani. Acestea sunt transformate în teme politice, de dezbatere, inclusiv în plan electoral. Important de menționat că, potrivit unui sondaj Eurobarometru publicat în decembrie 2023, 57% dintre cetățenii europeni sunt interesați de alegeri, cu șase puncte procentuale mai mult decât în perioada premergătoare alegerilor europene din 2019. Așadar, provocările, cum ar fi războiul din Ucraina, criza energetică, pandemia, și interesul publicului pentru alegeri se intersectează cu ascensiunea curentului de extremă dreaptă în Europa. Victoriile electorale ale exponenților acestui curent în câteva state ale Uniunii, perspectivele de succes european ale formațiunilor politice din această zonă creează îngrijorare, dar și interes.
La podcastul Generația Z, căutăm răspunsuri, oferim perspective din partea tinerilor, dar și din partea celor care analizează fenomenul.
„Extrema dreaptă din multe țări din Uniune pare să uite de planul ăsta al drepturilor omului și țintește diverse pături ale societății. Ar fi interesant ca nouă, generațiilor mai tinere, să ni se aducă exemple din istorie sau să căutăm noi înșine să vedem că politica extremei drepte, ideile lor au mai existat, au fost estompate sau reduse ca intensitate o perioadă de timp. Se pare că revin. Aș vrea să înțelegem că nu ceea ce ne-a arătat trecutul este varianta cea mai bună de a exista ca societate. Deci, asta presupune o mai bună informare, chiar din partea noastră, din surse credibile”. (Ionuț Șorea, masterand la Centrul de Studii Europene din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza)
„(Tinerii) să se informeze, să analizeze promisiunile, pentru că vor fi, evident, numeroase promisiuni. Aceasta ca să facă acest raport permanent între ceea ce se promite și ceea ce poate fi implementat. Dacă este fezabil ceea ce ți se promite. Dar, din nou, să se informeze. Eu, personal, citesc în egală măsură articole, informații sau declarații din ambele direcții și încerc să fiu rațional în primul rând și să văd cât de realiste sunt aceste declarații, aceste promisiuni”. (Cosmin Țugui, student la Facultatea de Drept a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași).

Faptul că femeile şi-au dobândit din ce în ce mai multe drepturi în ultimii 50 de ani nu poate fi negat, însă există unele paliere rămase încă greu de accesat. Printre acestea se numără şi prezenţa în funcţii publice şi politice. Dacă în afaceri, femeile rivalizează cu bărbaţii la capitolul performanţă şi din punct de vedere al numărului, în politică acest trend avansează greoi, mai ales în această regiune a Europei care încă învaţă care sunt adevăratele valori democratice. În Uniunea Europeană, deşi femeile sunt promovate, un număr încă limitat ajung în funcţii de reprezentare. În legislativul european, de exemplu, în continuare sunt mai puține femei decât bărbați. Totuși, procentul acestora a crescut în timp, de la 15,9% în 1952, la 39,8% în 2024. Lor li se adaugă femeile din Comisia Europeană, o altă instituție condusă tot de o femeie. În prezent, în executivul comunitar sunt 12 femei comisar european și 14 bărbați. În context, procentul de 39,8% femei prezente în Parlamentul European în 2024 este mai mare decât media mondială și a UE pentru parlamentele naționale.
În România, situația nu arată deloc bine. Directorul de proiect al Fundaţiei Friedrich Naumann pentru Libertate, Raimar Wagner, spune că, în 2021, organizaţia a elaborat un studiu referitor la reprezentarea femeilor în politica românească ale cărui rezultatele au fost catastrofale. Potrivit acestuia, România nu stă prost, ci „extrem de prost”, mai exact este pe ultimul loc în Uniunea Europeană.
„Datele pe care le-am primit ne-au arătat nu că stăm prost, ci, dacă îmi permiteţi acest grad de comparaţie, extrem de prost. Sunt cele mai rele cifre din toată Europa continentală. Nu numai că suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană, dar stăm mai prost decât Rusia, Kazahstan, Ungaria ca să numesc autocraţii sau societăţi dominate de bărbaţi. Şi, ca să vă dau nişte cifre, avem o reprezentare a femeilor de sub 20% în Parlamentul României, avem la nivel de leadership politic feminin sub 50% la nivelul administraţiilor locale şi undeva la 5% în Guvern. Acum, în ultimul Guvern, s-au mai îmbunătăţit aceste cifre”. (Raimar Wagner)

Tinerii din România vor putea vota anul acesta pentru patru tipuri de alegeri – europarlamentare, locale, parlamentare, prezidențiale.
Dar cât de motivați se simt să meargă la vot? Ce îi face să ezite să participe politic? Unul dintre motivele pentru care tinerii ar putea avea ezitări este că cei mai mulți dintre ei consideră că opiniile lor nu sunt, de fapt, luate în considerare de către factorii de decizie. Acest lucru este confirmat de Eurobarometrul pe probleme de tineret desfășurat în iunie 2021, unde tinerii au afirmat că au o influență mică sau inexistentă asupra procesului decizional și asupra politicilor publice de la nivel local (50%), național (58%) și de la nivel european (67%).
Iar structura demografică a actualei noastre legislaturi nu face decât să le întărească sentimentul de lipsă de reprezentativitate. Potrivit datelor furnizate de Politoscop, doar 26% dintre parlamentari au vârsta sub 40 de ani, dintre care 12 între 25 și 30 de ani (3 femei)  și 105 între 31 și 40 de ani (20 de femei). Cei mai mulți (195) sunt în categoria 41 – 50 de ani. Această statistică evidențiază realitatea tragică cu care se confruntă tinerii, în special femeile tinere, din România în ceea ce privește reprezentarea lor politică.
Tinerii se simt lipsiți de reprezentativitate și ezită să se implice politic. Dar, potrivit aceluiași Eurobarometru pe probleme de tineret desfășurat în iunie 2021, tinerii români par să fie implicați peste media europeană în diverse forme de activism civic precum: inițierea sau semnarea unei petiții (54% față de 42%), participarea la un protest sau o demonstrație (29% versus 24%), participarea la o consultare publică (17% versus 15%) sau implicarea într-o organizație de tineret (22%versus 14%).

Implicarea tinerilor în politică reprezintă un domeniu deopotrivă captivant, esențial și sensibil în societatea contemporană. În multe societăți, tinerii sunt adesea văzuți ca forțe motrice ale schimbării sociale și politice. Sunt cei care aduc energie, idei proaspete și pasiune în arena politică. Cu toate acestea, nivelul de implicare al tinerilor în politică poate varia considerabil în funcție de contextul cultural, educațional și socio-economic.
 
Unii tineri se implică în politică prin intermediul activismului social, participând la proteste, petiții și alte acțiuni civice. Alții aleg să se implice în partide politice, să-și asume roluri în organizații politice de tineret sau să candideze în funcții publice pentru a contribui la formularea politicilor și luarea deciziilor.
 
Este intrarea în politică răspunsul pentru tinerii care doresc să aibă un impact asupra politicilor care vor modela viitorul nostru sau este mai bine să fii activist? Răspund reprezentanți ai Generației Z, dar și Octavian Gancea, Președintele Asociației Heroes și Vlad Gheorghe, europarlamentar, fost activist.

România își cheamă anul acesta alegătorii la urne de mai multe ori. În 2024 alegem primarii, parlamentarii, președintele și pe cei care ne vor reprezenta în Parlamentul European. Primele alegeri sunt programate în 9 iunie.
 
Trebuie să cunoaștem politică, pentru a putea vota?
 
Cât de bine înțeleg tinerii sistemul politic actual? Sunt ei cu adevărat interesați de procesul electoral sau oferă răspunsuri neutre, ca să nu fie judecați ulterior pentru alegerile politice pe care le fac?
 
De unde ar trebui să învețe tinerii despre cum se conduce o țară, cum funcționează instituțiile statului și cum ajung acolo politicienii?
 
Să fie familia cea mai bună sursă sau școala?
 
Răspund la întrebări câțiva studenți, un elev de liceu, Răzvan Pantelimon - lector universitar doctor la Facultatea de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității Ovidius și un politician - eurodeputatul Vlad Gheorghe.

30% dintre români sunt analfabeţi financiar, potrivit celui mai recent Eurobarometru, care măsoară cunoștințele și competențele în domeniul educației financiare în UE. Iar un studiu făcut de Institutul de Economie Mondială susţine că maxim 10% dintre români au competenţe financiare (potrivit Claudiei Petrescu, cercetător). În România, preocuparea pentru alfabetizarea și educația financiară datează de la finalul anilor 2000, dar Strategia națională de educație financiară 2023 – 2030, aflată în dezbatere publică în această toamnă nu a fost încă adoptată.
 
Ce relație au tinerii din România cu banii? Cum îi gestionează? Cât de pregătită este Generația Z să facă față tentațiilor și provocărilor lumii financiare a secolului 21? Cătălina Gurgu, studentă, a participat la un curs de educaţie financiară în facultate, în urma căruia a devenit consilier financiar, iar Vlada Siviroveanu, masterandă, a învăţat de mică să îşi gestioneze banii primiţi de la părinţi.
 
Antropologul Alex Dincovici: "Cel puţin în ultimii 20 de ani, tot ce înseamnă finanţe s-a complicat extrem de mult. Avem nişte produse extrem de complexe, care sunt foarte greu de înţeles în general de cineva care nu e din domeniu. (...) E şi mai complicat acum, pentru Generaţia Z. Acum nu mai ai acea siguranţă a zilei de mâine. Avem toate aceste discursuri despre cum se termină lumea, planeta, sistemele de pensii, vin tot felul de dezastre peste noi şi e greu, cred, să te gândeşti la viitor în condiţiile astea".
 
Economistul Corneliu Ionescu a constatat că studenţii cu care a interacționat "au în general senzaţia că şcoala nu este încă suficient de adaptată la ce se cere pe piaţa muncii şi e o provocare constantă pentru ei să găsească motive de a se duce la şcoală. Mulţi dintre ei fie schimbă facultatea, fie renunţă la ea cu totul în favoarea obţinerii de venit acum".

În România, unul din cinci tineri nu studiază și nici nu lucrează. Tinerii NEET formează la ora actuală un grup ce pare unit de lipsa de preocupare privind educația sau munca.
 
Complexitatea fenomenului este dată de mulțimea factorilor care îi împing spre acest segment și automat în afara statisticilor. Este vorba despre sărăcia din rândul tinerilor, diferențele dintre mediul urban și cel rural și sistemul de învățământ.
 
Sociologul Adrian Pășcuță atrage atenția că există riscul marginalizării, în condițiile în care tinerii care întârzie intrarea pe piața muncii vor descoperi că nu fac față mediului concurențial.
 
Valentina Ciobanu, vicepreședinte al Consiliului Național al Tineretului, spune că, potrivit Raportului Comisiei Europene privind Garanția pentru Tineret, în țara noastră există un deficit de forță muncă și competențe, ceea ce indică faptul că școala nu livrează tocmai acele competențe de care tinerii au nevoie pentru a lucra. Tocmai lipsa acestor competențe îi poate determina pe tineri să devină ezitanți în a părăsi confortul familiei. În acest context, Consiliul Național al Tineretului propune măsuri preventive și remediale.
 
Pe de altă parte, Garanția pentru Tineret, programul Comisiei Europene care recomandă ca tinerii să beneficieze de o ofertă de a urma școala sau cursuri de formare, are beneficii în țări ale UE. Doar în România, Garanția pentru Tineret a fost aplicată în mică măsură, mai spune vicepreședintele Consiliului Național al Tinerilor.
 
Europarlamentarul Dragoș Pîslaru arată modul în care programul european poate avea succes prin aplicarea sa la nivel local, al comunității și nu prin instituții cu acoperire națională.

Exprimarea votului în cadrul unor alegeri libere și democratice este un drept civil de care beneficiază cetăţeni din cea mai mare parte a lumii civilizate. O categorie care însă nu a dovedit că este foarte interesată de mersul la urne o reprezintă tinerii. Poate tocmai de aceea, mulţi politicieni îi ignoră, iar politicile pe care le promovează ţin prea puţin cont de preferinţele acestora. De câţiva ani, însă, în Uniunea Europeană s-a pornit un curent de opinie potrivit căruia tinerii trebuie responsabilizaţi din ce în ce mai mult, iar printre demersurile iniţiate în acest sens se numără cel care prevede scăderea vârstei pentru dreptul de vot la 16 ani.În România, un proiect de lege care le-ar permite tinerilor să voteze de la vârsta de 16 ani a fost depus în Parlament, în aprilie 2022, la inițiativa unor studenţi ai Universităţii București. Iniţiatorii au argumentat că, la 16 ani, un tânăr are deja o serie de drepturi şi obligaţii. Pentru a afla părerea celor vizaţi de această iniţiativă, am stat de vorbă cu preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor din România, Miruna Croitoru. Ea spune că tinerii români trebuie bine informaţi despre ce înseamnă votul şi vorbeşte despre faptul că reducerea pragului de vârstă la 16 ani pentru dreptul de vot trebuie să vină la pachet cu o campanie de informare a elevilor în şcoli despre particularităţile vieţii politice. Miruna subliniază şi faptul că tinerii trebuie învăţaţi să evite campaniile de manipulare sau informaţiile false.Europarlamentarul român Cristian Buşoi, de formare medic, este de părere că, la 16 ani, un adolescent este suficient de matur şi pe deplin capabil să ia decizii corecte şi informate şi că reducerea vârstei de vot la 16 ani ar fi un demers benefic pentru societate.