Podcast Euranet Plus GENERAȚIA Z / by Radio Romania

Creşterea costului vieţii, criza climatică şi pandemia de COVID-19 stau la originea creșterii alarmante a numărului de copii expuși riscului de sărăcie, potrivit unui raport al Organizaţiei Salvaţi Copiii.
Cei care provin din familii de imigranţi, copiii fără acte şi cei neînsoţiţi sunt printre cei mai afectaţi, arată același raport. În Italia, spre exemplu, peste 32% dintre migranţi trăiesc în sărăcie, în comparaţie cu doar 7,2% dintre cetăţenii italieni.
Instituţiile europene s-au angajat să finalizeze Pactul european pentru Migraţie şi Azil, până în prima jumătate a anului 2024. Doar că, în timp ce Comisia Europeană consideră că numai un asemenea pact ar putea rezolva provocările valului migrator, iniţiativa este privită cu reticență de unele state membre, în contextul mecanismelor de redistribuire a refugiaţilor.
De mai bine de un an, România face față unui val important de refugiați din Ucraina, care și-au părăsit țara după invazia rusă.
Numai anul trecut, la nivelul Inspectoratului General pentru Imigrări, au fost înregistrate peste 12.000 de cereri de azil, cele mai multe, aproximativ 4.500, depuse de cetățenii din Ucraina. Iar aproape 900 de minori din Ucraina, care au ajuns aici fără părinți, au primit protecție temporară în România.
De la declanșarea războiului și până la sfârșitul lunii februarie 2023, au intrat legal în România aproape 750.000 de minori ucraineni, conform datelor furnizate de Poliţia de Frontieră.
Despre nevoile copiilor și adolescenților din Ucraina, care au ajuns în România, după războiul declanșat în țara lor, vorbim în cadrul podcastului Gen Z, împreună cu trei mame, refugiate din Ucraina, Alexandra Crivilaru, coordonator al unui centru pentru refugiați din Constanța și eurodeputatul român Dragoș Pîslaru, președintele Comisiei pentru Muncă și Afaceri Sociale din Parlamentul European.

În luna februarie 2023 au fost date publicităţii rezultatele studiului „Influenţa social media asupra dezvoltării copiilor şi tinerilor”, o cercetare realizată la solicitarea Comisiei CULTURĂ a Parlamentului European. Printre principalele constatări, conținutul legat de obiceiurile alimentare problematice și tulburările de alimentație, cum ar fi anorexia sau bulimia, a stârnit îngrijorări cu privire la impactul lor nociv asupra dezvoltării, afectând în mod semnificativ adolescentele.
Potrivit EU Kids Online, numărul copiilor care văd modalități de a fi foarte slabi pe internet variază de la o țară la alta, între 3% în Germania și 32% în Polonia, cu o medie de 12% în țările europene care raportează că au văzut acest tip de conținut cel puțin în fiecare lună sau mai des.
Evaluările sistematice ale rețelelor sociale vizând imaginea corporală au indicat o anumită legătură corelațională între utilizarea rețelelor sociale, insatisfacția faţă de propriul corp și alimentația dezordonată în rândul adolescenților. Au fost identificate ca fiind deosebit de problematice activități precum vizualizarea și încărcarea fotografiilor și căutarea de feedback negativ prin actualizările de status.
Despre cum influenţează social media imaginea tinerilor despre propriul corp vorbesc Alexandra Dârlău, responsabilă advocacy în cadrul organizaţiei Centrul FILIA; Maria şi Denis, studenţi la Universitatea Lucian Blaga Sibiu; europarlamentarul Dragoş Pîslaru, preşedintele comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale din Parlamentul European.

În ultimele decenii, cele mai multe state din Uniunea Europeană au abandonat recrutarea militară (și civilă). Serviciul militar civil a fost considerat depășit de la sfârșitul Războiului Rece.
Faptul că niciun conflict  armat nu a mai apărut în vestul Balcanilor timp de aproape jumătate de secol a fost un alt aspect care a contribuit la abandonarea recrutărilor militare. Însă anexarea Crimeei de către Federația Rusă a reprezentat un prim șoc care a determinat unele state membre UE să reintroducă sistemul de recrutare.
Conflictele din ultimii ani au dus la ideea unui Serviciu militar 2.0, la care din ce în ce mai multe țări europene vor să adere. Dar ce cred tinerii despre recrutările armate și cum văd ei pregătirea pentru o eventuală participare la război?

Tinerii din România născuți după 1995 se află în topul șomerilor din Uniunea Europeană, fiind destul de greu de angajat. Și asta pentru că Generația Z își dorește să muncească, dar în termeni diferiți față de generațiile anterioare. Vor salariu mare, program flexibil și posibilități de dezvoltare profesională.
„Suntem pe primul loc în UE la nepotrivirea domeniului studiat cu cel în care ne angajăm. Acest lucru vine din lipsa unor ore de consiliere profesională în școli” (Raluca Dumitra, reprezentant al celei mai mari platforme de recrutare din România).
Dacă înainte de 1989, românii aveau un loc de muncă la 18-20 de ani, acum situația este alta. O vină o are și familia, este de părere sociologul Dan Petre: „... atâta vreme cât există această mentalitate de sprijin al copilului mult timp după ce termină studiile, situație care are un specific cultural pentru România, prin comparație cu alte țări din lume, țările anglo-saxone sau Statele Unite, unde, odată ce ai ajuns la o anumită vârstă, ai datoria de a deveni independent și de a părăsi casa, ca să te descurci. Deci, până când nu vor exista aceste nevoi acute care să determine depășirea unor așteptări, eu cred că lucrurile vor continua în mare măsură în acest fel”.

Informația circulă, în zilele noastre, cu o viteză amețitoare și tot ceea ce vrem să aflăm, din cele mai diverse domenii, este acum doar la un click distanță. Iar tinerii din Generația Z sunt cei care par să dețină controlul absolut în aflarea informațiilor din cele mai noi canale de comunicare.
Rețelele sociale, dar și canalele de entertainment, cum sunt Tik Tok sau Youtube, au devenit principalele surse la care apelează tinerii, în detrimentul mediilor clasice (ziarul, radioul, televiziunea), în care, spun ei, nu se mai regăsesc. Poate pentru că nu sunt atât de accesibile, poate pentru că nu sunt la fel de atractive sau poate pentru că vocea Generației Z nu se face suficient auzită în aceste mijloace de comunicare în masă tradiționale.
Totuși, pericole sunt la tot pasul în mediul online, de la fake news până la manipulare și propagandă. Iar pentru a reuși să cerni informația, este nevoie de educație și cultură, pentru că modele sunt peste tot, trebuie doar să știi și să înțelegi cum să alegi.
Despre relația Generației Z cu media am stat de vorbă cu Radu Simion, student în anul I la Facultatea de Drept a Universității București, cu europarlamentarul Dacian Cioloș, dar și cu Adrian Sandu, profesor de Științe Sociale la Colegiul Național ”Andrei Șaguna” din Brașov.

Regiuni de pe întreg globul care erau cunoscute nu demult pentru clima rece pe tot parcursul anului, încep să cunoască valuri de căldură, în sezonul cald, care depășesc normalul termic, chiar cu temperaturi care sunt considerate tropicale. Încălzirea globală vizează creșterea frecvenței apariției fenomenelor de secetă severă, apariția și răspândirea bolilor, fenomene meteo extreme, creșterea nivelului oceanelor sau valuri de căldură lungi și intense. Cel mai vizibil efect al încălzirii globale este seceta care se instalează pe suprafețe tot mai mari de uscat. Impactul este unul serios, deoarece poate activa un proces de tip domino.
2021 a fost unul dintre anii cu cele mai mari temperaturi, la nivel planetar, conform Organizației de Meteorologie Mondială. Despre cum ne afectează viața gazele cu efect de seră vorbește Mihai Stoica, Președintele Executiv al Asociației 2Celsius, organizație care de aproape un deceniu studiază și este implicată în acțiuni și politici de mediu.
În România, ideea de încălzire globală poate părea o perspectivă mult prea îndepărtată pentru a fi asumată prin practici zilnice. Însă, generațiile mai tinere sunt, în general, mai preocupate și chiar îngrijorate de efectele schimbărilor climatice. Despre cât de importantă este implicarea activă a tinerilor în lupta pentru conștientizarea efectelor negative ale încălzirii globale, vorbește Roxana Mutu, o tânără implicată în campaniile de conștientizare a importanței grijei pentru mediu.

Digitalizarea este un fenomen necesar și inevitabil. Atâta doar că trebuie implementată cu grijă, pentru a nu-i compromite uriașele avantaje prin scăpări de securitate.
Ciprian Oprişa, conferenţiar la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca: "Problema e cum se construiește digitalizarea. Mulți văd partea de securitate ca fiind ceva ce se poate adăuga ulterior. Dacă facem analogie cu construirea unei case, sigur că, la final, o să adauge niște camere de supraveghere, un sistem de alarmă, pe când în cazul digitalizării, securitatea e parte din fundație. Nu cum să nu intre hoții în casă, ci cum să nu se prăbuşească acea casă. Vrem să avem un sistem de securitate pus la punct încă din faza de proiectare".

„În România, Generaţia Z ar putea fi împărţită în două grupuri care, din păcate, se întâlnesc foarte rar. Putem vorbi despre Generaţia Z din oraşele foarte mari, care are acces la informaţii foarte simplu, inclusiv de pe reţelele sociale, dinspre organizaţii feministe... Aceştia sunt mult mai sensibilizaţi faţă de temă. Celălalt grup de GenZ în România este reprezentat de cei care sunt în mediul rural sau în oraşe mai mici. La ei nu ajung informaţii cu privire la discriminarea de gen, egalitatea de gen”. (Andreea Rusu, directoare executivă Centrul Filia)
Egalitatea de gen este una dintre problemele cel mai des aduse în dezbatere la diferite niveluri – local, regional, naţional sau european, fie că vorbim de factorii de decizie, fie, mai ales, de societatea civilă. Pentru că, din păcate, în ciuda eforturilor care se fac, disparităţile sunt încă mari între femei şi bărbaţi. Este vorba despre decalajul salarial, rata de angajare, pensiile, responsabilităţile familiale, echilibrul de gen în procesul decizional şi în politică... Şi, mai ales, despre violenţa domestică, pe care numeroşi oficiali europeni au catalogat-o drept o problemă importantă de securitate în Uniunea Europeană.
Despre inegalitatea de gen în România, despre cum percep acest fenomen reprezentanţii Generaţiei Z, dar şi despre preocupările la nivel european pentru reducerea inegalităţilor de gen vorbesc sociologul Cristina Raţ, Andreea Rusu -  directoarea executivă a organizaţiei feministe Centrul Filia şi europarlamentarul Ramona Strugariu, membră în Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European.

Implicarea tinerilor în viaţa socială, economică şi politică este esenţială pentru dezvoltarea sănătoasă a unui stat, mai ales în cazul României, o ţară cu o democraţie încă tânără. Există reprezentanţi ai Generaţiei Z care au decis să influenţeze din interior parcursul României, însă numărul lor rămâne încă mult prea mic. Nivelul scăzut de participare la viaţa cetăţii, înregistrat de foarte mulţi ani în România, îngrijoreazã, însă măsurile concrete de stimulare a acestuia au fost rare şi ineficiente.
La ultimele alegeri organizate în România, în 2020, pentru componenţa Parlamentului de la Bucureşti, s-a prezentat la vot doar un sfert din numărul tinerilor cu vârste între 18 și 34 de ani care figurau pe liste. În perioada 21 iulie – 5 septembrie, Societatea Academică din România şi Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie – IRES au elaborat studiul intitulat "Provocările tinerilor din România. Analiză şi recomandări", la care au participat 814 persoane cu vârsta cuprinsă între 18 şi 29 de ani. Reprezentantul SAR, Constantin-Alexandru Manda, a declarat că rezultatele barometrului arată că tinerii români sunt în mare parte dezinteresaţi de viaţa politică şi opinează că România se îndreaptă într-o direcţie greşită. La rândul său, sociologul IRES, Antonio Amuza, a arătat că, deşi 90% dintre români ştiu că implicarea duce la efecte pozitive, tinerii nu se implică în politică şi în acţiuni civice, deoarece nu ştiu cum.
Despre implicarea tinerilor din România în viaţa politică şi în acţiuni civice am discutat cu europarlamentarul român Victor Negrescu, care, la 37 de ani, se află la al doilea mandat în Legislativul European. Acesta este cel mai tânăr reprezentat al României ales în forul european.

Ce îi preocupă pe tinerii artişti azi? Ce le lipseşte? Cum sunt relaţiile între artişti din aceeaşi generaţie? Cât de diferite sunt problemele lor de cele ale generaţiilor anterioare? Ce surse de finanţare au?
Călin Boto are 25 de ani. Este unul dintre cei mai vizibili critici tineri de film din România şi redactor-şef al revistei Film Menu. „E nevoie de mai multe concursuri pentru debutanţi şi de mai multe iniţiative care să se concentreze pe oameni mai tineri de 30 de ani” (Călin Boto).
Dragoş Dogioiu este un artist interesat de tehnologie şi de relaţia dintre artă şi noile tehnologii, fiind preocupat să se specializeze pe realitatea virtuală.
Rareș Andrei Constantinescu, alias ASMR, este artist și inginer de sunet. „Oamenii din pături sociale mai puţin favorizate ajung mai greu la nişte oportunităţi” (ASMR). Consideră că ar fi nevoie de centre culturale, de mai multe spaţii libere, în care artiştii să experimenteze.
Artiştii pot obţine finanţare şi prin programele europene existente. Corina Şuteu a fost ministru al Culturii, este expert în politici culturale europene, consultant cultural. „Programul Europa Creativă a devenit un program mult mai bine subvenţionat anii aceştia, după pandemie, tocmai pentru a încuraja dezvoltarea unor arii culturale care n-au avut ocazia să mai supravieţuiască bine în perioada pandemiei şi pentru a reuşi să reechilibreze decalajele create. Chiar PNRR conţine în anumite state un ajutor fundamental dat zonelor creative. O parte din aceste zone creative sunt artele contemporane”. (Corina Şuteu)